Mituri lingistive elucitate despre care trebuie să aflii

Poliglotismul, sinonim cu multilingvismul este abilitatea de a vorbi, scrie și înțelege mai multe limbi. Termenul poliglot, în utilizarea modernă, este atribuit persoanelor care au transformat învățarea într-un hobby, în timp ce utilizarea cuvântului multiling a devenit comună pentru toți aceia care cunosc mai multe limbi. Statutului de poliglot îl au toți cei care cunosc cinci sau mai mult de cinci limbi străine.

 Majoritatea oamenilor folosește două limbi în mod frecvent, una dintre ele fiind engleza sau franceza, limbi de circulație internațională. Ambiția de a extrapola procesul de învățare către alte limbi este adesea reprimat din cauza unor mituri care fac obținerea titlului de poliglot imposibilă. Cu toții ne-am format o imagine ideală despre acei poligloți care au o memorie perfectă, care călătoresc peste tot în lume cu ghiozdanul în spate, au bilete de avion nelimitate, învață o limbă străină în doar acele câteva zile pe care le petrec cu localnicii și a căror viață este o aventură continuă. Alături de această imagină boemă pe care le-am atribuit-o, poligloții tind să își petreacă zilele în mai puțină agitație decât am putea crede.

            Trei mituri elucidate care te vor convinge să reprogramezi cursurile de limbă străină:

            Mitul 1. Poligloții au o înglinație nativă spre limbi și le pot învăța cu ușurință  

Mitul cu cea mai mare rezonanță le acordă poligloților un grad de genialitate și o predispoziție genetică pentru limbi. Întrucât absolvă orice abandon a cursurilor de limbă, acesta este folosit ca cea mai eficientă scuză pentru toți aceia cărora le este dificil să învețe sau le este frică de greșelile care vin odată cu acumularea de informații. Învățarea unei limbi este o abilitate; și ca orice abilitatea, poate fi învățată sau îmbunătățită.

Poligloții nu au calități speciale care le oferă acest statul, însă s-au dedicat acțiunii și au învins frica de a vorbi și de a greși.

            Mitul 2. Poligloții au mai mult timp liber decât ceilalți oameni

Una dintre legendele despe poligloți face referire la sacrificiul de a renunța la activitățile comune, precum: hobby, întâlniri cu prieteni și familie, sport, pentru a putea satisface cerințele extinse ale învățării unei limbi. Acest mit s-a născut din managerierea ineficientă a timpului și frica de a nu abandona activitățile zilnice.

Mulți poligloți văd învățarea unei limbi ca un hobby, motiv pentru care nu sacrifică timpul pentru acest lucru. Mai mult decât atât, experiența le oferă avantaje în ceea ce privește tehnica de învățare, fapt care îi ajută să acumuleze informații în mod eficient.

            Mitul 3. Poligloții nu au familie și își pot petrece timpul liber călătorind și exersând limbi străine

Lipsa obligațiilor sociale sau familiale este o altă legendă promovată în rândul cursanților. Poligloții sunt văzuți ca fiind lipsiți de responsabilități și cu posibilitatea de a călătorii fără a suferi consecințe.

Familia și rădăcinile sociale nu reprezintă un obstacol pentru urmarea unor cursuri de limbă, întrucât aceste legături stimulează activitatea necesară asimilării de informații. Un suport stabil venit din partea celor apropiați încurajează procesul de învățare.

 Cu toate acestea, există un singur mit pe care toți poligloții îl îndeplinesc: plăcerea de a învăța și pasiunea pentru limbile străine.

Referințe:

http://www.fluentin3months.com/language-learning-myths/